Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Laurențiu Fulga
Laurențiu Fulga (1916-1985)
- prozator
Scriitorul s-a născut ca Ionescu, dar care preia acest pseudonim întrucât în acea perioadă era deja cunoscut Eugen Ionescu. Debutează cu Straniul paradis(1942) și continuă cu Alexandra și infernul (cu care a și obținut premiul pentru proză, în 1966, decernat de Uniunea Scriitorilor), Moartea lui Orfeu (1970) și Fascinația (1977). De aceea, Mircea Zaciu afirma că „scriitorul parcurge tot atâtea etape în elaborarea unei vaste construcții epice.” Paralel, tipărește primele volume ale unei trilogii prin care evocă atmosfera ultimul război mondial, război la care el a participat: Eroica în 1956 și Steaua bunei speranțe în 1963. Al treilea volum nu a mai fost scris. A mai scris Ultimul mesaj (1951), Meșterul Manole (1958), Doamna Străină (1968), E noapte și e frig, seniori (1984), roman considerat ca „o sinteză a ceea ce a scris, până acum, Laurențiu Fulga”.
